STATUIA

(parabolă)

Un om răscolind țărâna a găsit din întâmplare

O statuie învelită în milenii de uitare…

S-a bucurat omul nostru și-o duse la el acasă

Și privind-o și-a dat seama că e foarte valoroasă.

.

Și gândi că ar fi bine să o scoată la vânzare,

Poate-o reuși s-o vândă pentru-o sumă cât mai mare.

Așa c-a dat zvon în țară, căutând din poartă-n poartă,

Poate-i va ieși în cale un îndrăgostit de artă.

.

Și, da, într-o zi, spre seară a sunat lung telefonul…

Vânzătorul de statuie, în sfârșit, a găsit omul…

Și-au dat în parc întâlnire, fremătau în vânt castanii…

Doritorul luă statuia, vânzătorul și-a luat banii.

.

Cum mergea el către casă începu să reflecteze:

„Cum dau unii bani pe lucruri fără să se-analizeze..

Ce să faci cu o statuie? o piatră mai modelată,

O fi ea cu chip de zână dar rămâne tot o piatră…”

.

Cel ce cumpărase piesa gândea: „Câtă măiestrie,

Ce artist, ce frumusețe, Doamne, câtă simetrie!…”

Doi oameni, același lucru însă ce încurcătură:

Unul vedea doar o piatră, celălalt doar artă pură.

.

Tot așa-i cu jertfa crucii: Pentru unii-i o povară,

Unii-o văd ca pe-o poveste, alții ca pe o comoară.

Prieteni, doriți valoarea? Nu priviți prea mult la paie,

Alegeți cu-nțelepciune, nu vă vindeți pe gunoaie.

.

Nu dați jertfa mântuirii  pe un talant de parale

Banul nu vă mântuiește… în cer nu are valoare…

Dacă-n țarină se-ascunde o comoară de iubire

Merită efort s-o cumperi… asta-nseamnă fericire.

.

Alex D Jercan 26.01.2021

GATA DE PLECARE

Azi am văzut

Vara… în gara cea veche,

Mi s-a părut

Că avea maci la ureche,

Pe mâna ei

Avea brățara cea nouă

Iar ca cercei

Două cristale de rouă.

Doi rândunei

Țineau de trena-i de raze

Și încă trei

Tot ciripeau cu emfaze,

Rozele moi

Se agitau cu candoare

Iar un trifoi

Se tot ștergea de sudoare.

Un greieraș

Cu o vioară în mână

Striga abraș

C-o vrea pe vară stăpână…

Vrăbii, sticleți

Cărau valizele pline

Iar doi scaieți

Purtau cămăși zibeline.

Întreg alai

Sta în peronul naturii

Urmând spre rai

Vara cu vraja căldurii…

S-a dus un an,

S-a dus și vara fierbinte

După un plan

Făcut de Cel Sfânt dinainte.

Așa gustăm

Zilele noastre cu toate…

Hai să sperăm

Că vine zi după noapte,

Hai să sperăm

La altă vară frumoasă,

Hai să visăm

Clipa când fi-vom acasă…

Alex D Jercan 06.09.20

MI-A STAT CEASUL

 

Mi-a stat ceasul și-am întârziere,
Inima îmi bate-a dojenire,
Timpul este dus spre încheiere,
Dacă nu ajung la întâlnire?

Trebuia să stau atent, de pază,
Să păstrez drapelul în picioare,
Vai de mine, nu am fost pe fază
Și ratarea asta mult mă doare.

Mă gândesc că am trădat lumina
Stând în stradă la taifas cu firea,
Doamne, cât de mare-mi este vina?
Îmi mai poți ierta nelegiuirea?

Cât de trist mă simt, ce supărare…
Îmi doream s-ajung din timp la Tine!
Ce păcat că dintr-o întâmplare
Am uitat să stau legat de bine…

Și acum? Ce să mai spun? Iertare…
Lasă încă ușa descuiată,
Mă ridică din descurajare
Și păstrează-mi loc la masă, Tată…

Îți ofer de-acum inima-ntreagă
Și recuperez, să prind din urmă
Rămășița care-Ți este dragă
Și-Ți promit că nu mai plec din turmă…

Alex D Jercan 17.08.20

STĂM PE ȚĂRM

 

Stăm pe țărmul lumii și-așteptăm minunea,
Drama să se-ncheie, marele sfârșit,
Umezim cu lacrimi, dorul, rugăciunea
Și strigăm din beznă după răsărit.

Suferința vieții ne-a schimbat la față,
Marea distanțare ne-a înstrăinat,
Așteptăm să vină sfânta dimineață,
Răsăritul lumii fără de păcat.

Vrem o lume-n care să trăim iubirea
Să ni se dea liber la îmbrățișări,
Să putem ști sigur cum e fericirea
Și cum se trăiește fără provocări.

Vrem o lume nouă unde nu există
Despărțiri și chinuri fără de apus,
Unde Nemurirea e specialistă,
Unde nici un suflet nu e indispus.

Vrem curând acolo unde ne așteaptă
Tatăl, Creatorul, pe-al veciei prag…
Știm acolo duce calea-ngustă, dreaptă…
Doamne, slavă Ție… Ne ești tare drag…

Alex D Jercan 16.08.20

VREMURILE NOASTRE

 

Vremurile noastre sunt cele din urmă,
Vremuri amintite des în profeții,
Nu uita Scriptura, nu ieși din turmă,
La chemarea crucii să nu întârzii.

Dacă-ți stau în cale lațuri și capcane,
Dacă bezna nopții cade ca un stor,
Nu uita, din ceruri, brațe suverane
Pot, de sunt chemate, să-ți dea ajutor.

Vremurile noastre pline-s de necazuri
Mari și mai mărunte cum nu au mai fost,
Dacă cerul cheamă nu mai face nazuri,
Urcă și vâslește către țărm cu rost.

Vezi ce-i lumea noastră… lume cu probleme,
Demoni joacă sârba, viruși emanând,
Sunt aduse-n scenă mii de teoreme
Ignorând Scriptura, crezul ignorând.

Nu lăsa uitarea peste cele sfinte,
Amintește-ți, Domnul va veni curând,
Lasă caracterul să te reprezinte
Chiar dacă vezi cerul noaptea fulgerând.

Vremurile noastre vin să te trezească
Sau să te adoarmă într-un asfințit…
Lasă-ți conștiința, Jertfa să iubească
Și vestește lumii cât ești de iubit.

Alex D Jercan 15.08.20

NU MAI E TIMP

 

Dacă ascult
Aud cum freamătă harul,
Nu mai mult
În orizont e hotarul,
Totu-i apus
Omul cu planuri și fapte,
Vine Isus,
Vine să facă dreptate.

Nu mai e timp,
Zilele, orele toate…
Bat contratimp
Tobe de calamitate,
Viruși apar ,
Mentalități retrograde,
Discul solar
Aruncă-n oameni cu grade.

De ne-nțeles,
Dragostea stă și suspină,
Nu-i interes
Pentru Hristos și lumină,
Oamenii fug
Risipitori de secunde
Punând pe rug
Făgăduințe fecunde.

Mult prea puțini
Au destinație cerul,
Prea mulți creștini
Nu și-au zidit caracterul,
Candele nu-s,
Ulei rezervă nu este,
Vine Isus
Să pună punct la poveste.

Povestea mea
și-a celor cu multe păcate ,
cu vină grea
Și cu păreri disparate…
Final de vis
Pentru fecioara-nțeleaptă,
Nou paradis
Pentru creștinul ce-așteaptă.

Alex D Jercan 05.08.20

TĂCEREA DOARE

 

Tăcerea dintre noi e-așa de-adâncă
Și doare Doamne, tare, foarte tare…
În disperare uneori m-aruncă
Și-abia îmi stă credința în picioare.

Aș vrea să îmi vorbești ca altă dată,
Aș vrea s-apari de după zări senine…
Chiar dacă nu am inima curată
Iubirea mea Te vrea numai pe Tine.

Mi-e dor să stăm de vorbă pe-ndelete,
Eu să Te-ntreb, Tu să-mi răspunzi la toate…
Azi încă stau cu fața la perete
Și plâng după Eden și libertate.

Adesea, singur pe poteci străine
Un monolog banal parcă mi-e viața…
Vreau să Te-aud, vreau să Te-oprești la mine
Să stăm de vorbă până dimineața.

Mi-aș fi dorit să fiu incoruptibil…
Mă iartă Doamne c-am fugit de soare;
Da, recunosc… Am fost incorigibil…
Eu n-am știut că și tăcerea doare…

Alex D Jercan 04.08.20

VACANȚA DURERII

 

În lumea în care ne stingem pe rând
Trăim, cât trăim, cu speranță
Și-am vrea să se-ntâmple și cât mai curând
Ca chinul să plece-n vacanță.

Că nu e secundă în care să fim
Scutiți de atacuri sinistre,
Mereu ne e viața lovită din plin
Cu viruși letali în registre.

În suflet ne doare, în trup suportăm
Urmarea trăirii-n robie,
Mai tineri, mai vârstnici pe drum sucombăm
Ca frunzele-n toamnă târzie.

Puținele clipe cu ritm fericit
Dispar precum fluturii-n vară,
Rămân pe de-a’ntregul dureri de simțit
Și repede-n viață e seară.

Iubim foarte mult ori iubim mai puțin,
Ni-e frunza uscată sau verde,
Ne strângem în suflet, frumos ori venin…
Dar cine câștigă sau pierde?

O, Doamne, trimite pe Cel ce-a murit
Și-apoi s-a’nălțat în splendoare
Să-ncuie durerea în noapte pe veci
Și-n suflet s-avem numai soare.

Odihna să fie odihnă de rai,
Destul ne-a fost perna prea tare…
Așează-ne-n tâmple cireșe de mai
Și vindecă tot ce ne doare…

Alex D Jercan 03.08.20

LUNGA AȘTEPTARE

 

Mă așează-n bancă lunga așteptare
Și-mi testează firea, îmi dă test total,
Îmi cere o foaie și îmi dă lucrare…
Nu-i ușor în lupta pentr-un ideal.

Pot să pierd când vine valul de durere,
Pot să pierd răbdarea când aștept plângând,
Mă ascund în rugă spre-a avea putere
Să înving ispita de-a ieși din rând.

Pot să pierd examen, pot pierde o luptă
Dar nu vreau, o Doamne, un război să pierd,
Vreau să las în stradă firea cea coruptă
Și în jertfa crucii gândul să-mi dezmierd.

Știu, sunt slab și palid, mică mi-e puterea,
Simpla teorie nu m-ajută mult,
Reușesc doar dacă Tu îmi ești plăcerea,
Doar dacă de Tine stau lipit și-ascult.

Recunosc că timpul mi-am pierdut pe rele,
Binele Scripturii l-am cam ocolit,
Pune-mi Tu degrabă, mintea în atele,
Sprijinește-mi mersul cel împleticit.

Cât mai am o șansă, fă te rog din mine
Arcă de nădejde, dor nepotolit,
Dorul simptomatic de-a trăi prin Tine
De-a avea în suflet vis de mântuit.

Lungă-i așteptarea ce mi-ai dat să sufăr,
Lung e drumul crucii către înapoi,
Fă-mă Doamne-n stare să fiu alb de nufăr
Și în veșnicie să fim amândoi.

Alex D Jercan 01.08.20

CÂNTECUL IUBIRII

 

Cântecul iubirii stă ascuns în vară,
Stă ascuns pe creangă-n frunza tremurând,
Dacă din durere ieși puțin afară
O s-auzi iubirea cum șoptește blând.

Nu lăsa să treacă ziua glonț pe stradă
Fără să iei seama la mesajul ei,
Lasă ochii minții noi minuni să vadă,
Din altarul rugii fă-ți un obicei.

Viața are multe în a ei desagă,
Frumuseți de clipe dar și-amărăciuni,
Lasă-nțelepciunea să îți fie dragă
Și primește-n suflet îngerii cei buni.

Că oricum se duce vremea vieții tale
De-ai zâmbit sau dacă lacrimi ai vărsat…
Nu te-nchide-n tine, ieși să cânți pe cale
E mai bine vesel decât supărat.

Va veni și ziua când nu vei mai plânge,
Va veni și vremea pentru mântuit,
Scoală-te degrabă și curaju-ți strânge
Cât zăvoru-n suflet nu e ruginit.

Șoapta revenirii Mirelui din slavă
Stă ascunsă-n vocea frunzelor sub vânt…
Dacă lași de-o parte tot ce-nseamnă pleavă
Vei fi o valoare în Edenul sfânt.

Alex D Jercan 19.07.20