FRUNZA VERDE… DE ORICARE

 

Inundație de verde
Peste crânguri și ogoare…
Dumnezeu vrea să dezmierde
Un pământ care se pierde
În umbre crepusculare.

Flori bogat înmiresmate,
Liliac și lăcrămioare,
Lalele încondeiate,
Panseluțe-n mov pictate…
Toate râd frumos în soare.

Bulgărași de păpădie
Potopesc poieni întinse…
Se deschid ferestre-n vie:
Cucul cântă rapsodie
Pentru inimile-aprinse.

Frunzele din ram fac semne
Fluturând sub adiere,
Parcă vor să te îndemne
Să-nțelegi ce vrea să-nsemne
Frumoasa reînviere…

Vezi cum timpul se disipă?
Înțelegi corect solia?
Nu mai pierde nici o clipă,
Stai la Tatăl sub aripă
Și vei moșteni vecia…

Alex D Jercan 27.04.17

CONFUZIE

 

Sunt confuz… Nu prea pot în credință să cresc…
Uneori urc ușor, alteori mă opresc…
Ani la rând am slujit, știu Scripturi pe de rost
Doar că încă mai pierd timpul mort… contra cost.

Trebuia să ajung undeva… știu precis,
Dar ceva, cineva mi-a furat părți din vis…
E târziu, sunt pe drum, încă merg spre mai sus
Însă văd că-i târziu, soarele-i spre apus…

Unde-am stat? Ce-am făcut, cum de n-am fost atent?
De la ce am lipsit de-am rămas corigent?
La citit am fost bun, filantrop am mai fost,
Am ținut, evident uneori, câte-un post…

De luptat, am luptat… A, cu cine? Cu ei…
Cu acei care-au pus piedici pașilor mei;
De răspuns? Am răspuns câte-o dată-n răspăr
Însă palme n-am dat și n-am tras nici de păr…

La biserică-am fost chiar și la-mpărtășit…
Am lipsit uneori că eram cam răcit…
Dar așa per-total am răspuns pozitiv
N-am urât ca Haman, n-am gândit negativ…

De aceea nu pot să-nțeleg de ce eu,
Care-n viață-am slujit numai un Dumnezeu…
De ce eu ce-am trăit, ani la rând, ascultând,
Stau afară și-aștept amărât, tremurând…

De ce ușa stă fix, nemișcată, de bat,
De ce-mi zice un gând: „Păi nu vezi? E-ncuiat!…”
Uite, candela mea este ștearsă de praf
Și am mers recitând Psalmi frumoși din Asaf…

Sunt aici, chiar aici, am ajuns la palat..
Am crezut că precis sunt și eu invitat,
Doamne, spune-mi te rog, nu sunt eu al Tău fiu?
Îmi răspunde un glas: „Ai sosit prea târziu!…”
………………………………………………………………….
Nu știu dacă pricepi ce doresc să-ți transmit,
Nu știu dacă-nțelegi că nu-i timp de „răcit”…
Frate drag, dacă vrei să fii-n ceruri prezent,
La să Duhul cel Sfânt să te schimbe urgent!…

Alex D Jercan 19.03.17

VINE DIN NOU PRIMAVARA

 

Vine din nou
Să ne-amintească de soare…
Jos pe platou
Iarba cea crudă răsare…
Lângă canal
Se tot sfădesc două rațe
Și-un mic podbal
Ține o lampă în brațe.

Razele-ajung
Iar să ne intre în casă,
Oful cel lung
Fuge, nu ne mai apasă,
Mângâie blând
Raza ce-n inimi adie
Și rând pe rând
Florile-n gânduri învie.

Lângă izvor
Crește din nou păpădie,
Mierla cu spor
Cântă o doină prin vie,
Mulți ghiocei
Ne povestesc dezrobirea
Iar pe alei
Iarăși se plimbă iubirea.

Domnul cel Sfânt
Iar ne vorbește prin iarbă
Când în pământ
Viața începe să fiarbă…
Hai s-ascultăm
Cum ce-a fost mort se trezește,
Să ne-nchinăm
Celui ce-atât ne iubește…

Alex D Jercan 06.03.17

CE MULT M-AI IUBIT

 

Nu ai plecat chiar de-am ratat chemarea
Și n-am răspuns așa cum ți-ai dorit
Ai așteptat, știind că așteptarea
Va fi cu rod… Ah, ce mult m-ai iubit!…
Ai plâns discret, o…, pentru-a câta oară,
Și ai oftat din greu și Te-ai rugat,
Ipocrizia mea avea să doară…
Eu te-am rănit iar Tu… m-ai așteptat…

De ce ai fost așa de bun cu mine?
Ce ai văzut în vasul meu mizer?
Pe când, să Îți răspund, mi-era rușine
Tu mă scriai în cartea Ta în cer…
Când încă mai slujeam pe lângă cocini
Mă ocroteai cu brațul de tribun
Și-mi ofereai apartament și ocini
Ca unui fiu ascultător și bun.

N-aș fi gândit să am așa favoare,
Tu m-ai creat iar eu m-am depărtat…
Nu îndrăzneam să vin să cer iertare
Crezând că sunt ratat și condamnat…
Nu sunt în stare… nu găsesc cuvinte
Să pot iubirea Ta să definesc …
Tot ce îmi vine, pe moment, în minte
Sunt doar trei vorbe: „Doamne Te Iubesc!”

Alex D Jercan 18.01.17

ROL DE ÎNGER RAPORTOR

 

Tată bun mă întorc din periplul propus,
Iată ce am aflat, iată ce am de spus:
E dezastru total pe planeta de vis,
Omul e ruinat, zace în compromis…

Am găsit pe pământ suferință, amar,
Răzvrătiți, supărați pe Divin, pe altar,
Mincinoși, trădători, păcăliți păcălind,
Ucigași ce priveau la apostoli murind.

Am văzut martori falși acuzând pentru bani,
Hoți mărunți și tâlhari, teroriști, șarlatani,
Tehnocrați amăgiți cu crevase în gând
Și soldați ce ieșeau din pluton dezertând.

Am găsit bogătași ipocriți și avari
Și săraci arestați pentru patru dinari,
Proletari ce trudeau pe ogor visători
Și bețivi chefuind prin bodegi până-n zori.

Am găsit și micuți rătăcind pe poteci,
Fără mame și tați, cu mânuțele reci,
Am văzut mulți bolnavi așteptând în zadar
Să le dea ajutor un agent sanitar…

Am văzut mulți flămânzi, fără lemne de foc,
Mulți creduli stând la rând și-apelând la noroc,
Mulți părinți părăsiți de odraslele lor,
Așteptând zile-ntregi tot privind la zăvor…

Am văzut… am găsit… multe urme de Țap…
Știi Tu… „Șarpele vechi” încă-și face de cap
Ca și când n-ar fi fost niciodată răpus,
Și uitând că e-nvins pentru veci de Isus…

Doamne, știu… Tu ești bun, ești așa iubitor,
Tu pe toți i-ai salva… ce păcat că nu vor!…
Dar privind la trecut, la cât har ai tot dat…
Cred că-i timpul sosit… Hai să facem curat!…

Alex D Jercan 12.01.17

MII DE STELE

 

 

Mii de stele-au zburat
Peste vaduri adânci,
Trupul și-au ancorat
De copaci și de stânci,
Îmbrăcând văi și deal
Și cam tot ce privesc
În veșmânt de cristal,
De un alb îngeresc.

Să-ndrăznești să pășești
Peste noul covor?…
Ce pufos!.. îți dorești
Să-l așezi în pridvor…
Ca o mană oferi,
Doamne bun, alba nea…
Să-nțelegem că ceri,
Albi să fim, cum e ea?

Albi în gând și cuvânt,
În idei și în plan,
Alb total pe veșmânt
În Biserici în clan,
În trăiri, zi de zi,
În iubire și-n zbor
Având dor de vecii
Și de Mântuitor.

Și mergând cu Hristos,
Să lăsăm imprimat
Prin exemplul frumos
Drumul demn de urmat…
Să pășim predicând,
prin dorința de-a fi
Să trăim luminând
Drumul spre veșnicii.

Și așa să grăbim
Împlinirea de vis,
Pe Isus să-ntâlnim
Într-un nou Paradis…
Sus în cer, mântuiți,
La angelic festin,
Să purtăm fericiți
Albul sfânt și divin.

Alex D Jercan 15.01.17

STROP DE DURERE

 

M-apropii de cruce și simt cum mă-nțeapă
Izvorul din gânduri, rămas fără apă…
Îmi tremură-n suflet un strop de durere,
L-aș duce cu mine dar nu am putere.

Simt paznicii casei bolnavi și apatici,
Robiți neputinței, telurici ostatici,
Și mintea refuză cumva să-nțeleagă
Cum e să plătești pentru lumea întreagă.

Și-ncerc să m-apropii… nu-i simplă-ncercarea…
Pironul, coroana, zdrobirea, sudoarea!…
E tot mai profundă pulsația-n vene
Și tot mai năvalnic izvorul sub gene.

O, Doamne… Tristețea-mi cuprinde ființa
Că eu provocat-am necazul, sentința…
Nu merit Edenul, salvarea, iertarea,
Prea mare-i iubirea, prea mare onoarea.

Mai pot doar un lucru să fac, cât mai bate,
O roată de moară, ritmat, în cetate:
Să cânt fericirea, să cânt adevărul:
Hristos mântuiește!… Hristos e Păstorul!…

Alex D Jercan 16.01.17

MAI SUNT TREI PASI

 

Mai e puțin și-o să dispară anul…
Mai sunt trei pași pe care-i va parcurge
Și-apoi va trece dincolo Iordanul
Și atingând cu aripa limanul
Se va topi în zone demiurge.

Dacă privești în urmă te încearcă
Melancolia ultimelor maluri,
Parcă mai ieri te aruncai în barcă
Și nu conta că haina ți-era leoarcă
Dorul de țară te mâna pe valuri.

Ți-aduci aminte? Cu un an în urmă
Ai luat cu tine ținta, sfidând largul,
Dorința de-a rămâne-n mica turmă
Chiar și când valu-n temelie scurmă,
Chiar și când vântul spulberă catargul.

Și-ncet, încet prin nopți fără de lună,
În care numai fulgerul sihastru
Ți-a luminat cărarea prin furtună
Ai navigat prin zona cea mai bună
Și ai scăpat de marele dezastru.

Din nou la drum… Nu știi cât mai durează
Plutirea ta spre noi așezăminte…
Tu nu poți ști ce vine, ce urmează,
Și cât „elicea” mai funcționează
Dar ești dator să mergi tot înainte…

Pleacă genunchiul, nu-ți uita busola,
Fă cu Divinul sfântă alianță,
Vezi să nu-ți fure „marea” banderola
Și nu uita să memorezi „parola…”
Vâslește cu credință și speranță!..

Alex D Jercan 28.12.16

SI DIN NOU VOM ZBURA

 

Și din nou vom zbura cât mai e timp de har,
Cât Isus va mai sta în ceresc Sanctuar…
Nu avem aripi noi… dar prin forțe cerești
Vom putea cucerii înălțimi îngerești.

Ne animă un dor izvorât din Scripturi,
Nu din vis infantil și-omenești aventuri…
Ascultăm doar de-un glas care vine spre noi
Din Golgota de jar către ziua de-apoi.

Noi avem doar un steag ancorat de Stăpân
Chiar în Stânca umblând cu izvorul în sân…
Nu va fi coborât dacă vine vreun val,
Berna nu-i pentru el că-i un steag vertical.

L-au purtat spre izbânzi Moise, Iov, Avraam,
Și-alți eroi ce-au crezut într-un nou Canaan…
Și acum suntem noi cei chemați să luptăm,
Și luptând, către țara de sus să urcăm.

Poate până acum am crezut că-i ușor
Să menții rândul strâns când te afli în zbor…
Crucea poate e grea, nu e lesne de dus,
Dar se poate prin harul ce-i dat de Isus.

Înainte!… Curaj!… Să zburăm cu folos!
În curând vom putea să-L vedem pe Hristos…
Să fim buni mesageri și la suflet frumoși,
Să ne-ajute Cel Sfânt, să fim victorioși!…

Alex D Jercan 25.12.16

AȘA CUM AI FACUT ÎNTOTDEAUNA

 

Ca pe un evadat dintre blesteme
Ce a luptat amarnic cu furtuna,
M-aștepți din nou la margine de vreme
Așa cum ai făcut întotdeauna.

Și nu îmi reproșezi întârzierea
Ori pierderea catargului in luptă,
Tu mă aștepți să îmi repari puterea
Și să-mi oferi speranță ne-ntreruptă.

De-alung de drumuri apăsarea ceții
Mi-a pălmuit obrajii, săpând vaduri,
Tu mă aștepți ca în țărâna vieții
Să-mi pui cu grijă noi și noi răsaduri.

Cum aș putea să trec pe lângă Tine
Fără să stau, să Îți sărut obrazul
Când Tu mi-ai fost victoria, știi bine,
Atunci când mă lovea din plin talazul?

Azi mă opresc, după atâtea mile
Pe care le-am parcurs sub a Ta mână…
Îți mulțumesc pentru-acest an de zile
În care-ai fost cu mine prin furtună!

Alex D Jercan 26.12.16