MI-AM REGĂSIT SPERANȚA

 

Mi-am regăsit pierduta libertate
Și unde credeți? Jos, chiar la tulpină…
Lângă tulpina crucii înălțate
Să-mi fie steag, catarg și vadră plină.

Interesant… când am oprit la cruce
Mi-a revenit în ochii triști culoarea,
Și-am înțeles că Jertfa Lui mi-aduce
Și mântuirea și eliberarea.

Și n-am mai plâns că n-am în astă lume
Nici cer senin, nici soare și nici lună,
Nici mamă și nici tată să mă-ndrume,
Că am rămas orfan de-o vreme bună.

Nu, n-am mai plâns… mi-am regăsit speranța
E vie și va fi întotdeauna…
Chiar de se-nclină spre-asfințit balanța,
Chiar dacă bate din apus furtuna.

Mi-am regăsit și rostul, rostul vieții,
Cheia pierdută-a existenței mele,
Frumosul rugii-n zorii dimineții
Și visul de-a ajunge printre stele.

O, Doamne, slavă Ție… Mi-ai dat harul
Să văd ce-n toată viața nu văzusem…
În dorul de a-mi face inventarul
M-am redescoperit că… mă pierdusem.

Alex D Jercan 28.10.17

Anunțuri

REFORMATOR

 

Să fii reformator în vremuri grele,
Când mulți preferă brațele genunii,
Când nu mai sunt pe cerul minții stele
Și e distrusă harta rugăciunii…

Să ai puterea să renunți la tine…
Cu prețul vieții să-ți susții credința,
Să propovăduiești supremul bine
Indiferent care ar fi sentința…

Să nu te lași intimidat de gloată
De clericii cu teorii meschine
Chiar dacă plaga tragerii pe roată
E perspectiva zilei care vine…

Să afișezi pe ziduri catihisul,
Să nu-ți lași crezul să ți se usuce,
Când toți votează-n temple compromisul
Tu să rămâi la postul tău, la cruce…

Să lupți pentru Scriptura-ncătușată,
Să o iubești, să ți-o dorești aproape,
Și să proclami doctrina cea curată
Când Antihristul vrea să te îngroape…

Se poate? Da, se poate când iubirea
De Dumnezeu te leagă cu putere,
Când harul ce vestește mântuirea
E pentru tine singura avere…

Se poate când lași Duhul să te poarte…
Pe eșafod nu se zbârlește părul
Și nu ți-e frică de dușmani, de moarte
Când gândul e-nfrățit cu adevărul…

Poți fi un Luther, Hus, Savonarola…
E rândul tău să urci în marea scenă
Să-ți pui pe mâna dreaptă banderola
Și să alungi doctrina patogenă.

Isus te-așteaptă-n cer cu decorații…
Lucrează cu mult spor și ține minte:
Nu te lăsa lovit de aberații…
Prietene, cu Domnul înainte!…

Alex D Jercan 27.10.2017

CÂND DOAMNE, CÂND?

 

De la o vreme se frământă marea…
Și gândurile mele se frământă…
Când o să fie, Doamne, Sărbătoarea
Ce va marca pe veci eliberarea
Din închisoarea care înspăimântă?

Se-aruncă norii peste noi… Furtuna
Răstoarnă în parcare toți copacii;
Suntem loviți în frunte cu minciuna
Și-n timp ce-n jilț de aur stă ranchiuna
Pe scena lumii joacă horă dracii.

Principiile sacre-s diluate,
Politica alunecă-n biserici,
Fântânile cu mir sunt poluate
Iar răul crește în intensitate…
Și mulți creștini devin tot mai isterici.

E moartea, zilnic, prezentată-n ziare,
Pământul e-ngrozit de-atâta ură…
Se merge iar în pas de defilare
Sub ordinul perfid al unei „fiare”
Ce nu mai ține seama de Scriptură.

E greu, e tot mai greu să fii pe fază,
Să aperi ale cerului carate…
În colosala criză ce urmează
E greu să luminezi ca și o rază
Dar prin puterea lui Isus se poate.

De-aceea spun: Creștini, fiți tari pe punte
În timp ce navigați pe aspra mare…
Pentru acei ce-nving în lupte crunte
Are Hristos ceva de pus pe frunte:
Cununa slavei, pentru fiecare.

Alex D Jercan 26.10.17

UN SÂMBURE

 

Cu dragoste, până să plece,
A pus un sâmbure-n grădină…
Ea s-a mutat în parcul rece,
Eu sunt afară, la lumină.

Anii s-au dus…, se duc în grabă
Peste-amintirea ce mă doare
Și inima plângând mă-ntreabă
Și nu așa la întâmplare…

De pe sub pleoape vine ploaie
Și-n suflet încolțește drama
Când rup o piersică bălaie
Și o mănânc… e de la mama.

Știa că n-o să mai apuce
Să guste fructele minune,
Că se apropie de cruce
Dar a pus piersic pentru mine.

Așa se-ntâmplă că-n grădină
Parcă aud un glas ce cheamă…
Speranța în Hristos m-alină…
Mănânc și plâng cu dor de mamă.

Alex D Jercan 2017-09-28

CÂND VEI VENI?

 

Am obosit în lunga-mi așteptare…
S-a împlinit Scriptura „ca la carte”,
O filă-a mai rămas să strige tare
Că lupta e pe viață și pe moarte.

Te chem să vii când negura apasă
Și norul mă-nfășoară și mă strânge…
E-așa puternic dorul meu de casă
Că lira-n suflet, tulburată, plânge…

În inimă, pe vale, plouă-ntruna
Pâraiele curg zilnic cu grăbire,
Pe crengi de suflet frunze? Numai una
A mai rămas ca simplă amintire…

Și au plecat de mult ciripitorii
Cu rol de cântec despre biruință,
Au mai rămas în urmă trecătorii
Ce duc cu ei poveri de suferință.

Poate că va mai fi o primăvară…
Nu știu cât timp de har mai lași să fie,
Știu doar că ai promis o nouă țară
Cu primăvară pentru veșnicie.

Și-aștept… că așteptarea-i mod de viață,
Cu ea am colindat în pribegie,
În drumul meu spre ape și verdeață
Spre ziua evadării din robie.

Mai tună câte-o dată foarte tare
De parcă se răstoarnă toată zarea
Și mă frământ ca apa-n estuare…
Când vei veni? Aceasta-i întrebarea…

Alex D Jercan 28.09.2017

PLEACĂ FIRE PĂMÂNTEASCĂ

 

Fire, fire pământească ce porți răul în desagă
Ce n-aș da să scap de tine… Ce, crezi oare că mi-ești dragă?
Nicidecum!… stai liniștită, nu iubesc a ta prezență,
Nu-ncerca să dai din coate, nu opune rezistență…

Știi? M-am plictisit de tine… De când sunt mă faci să sufăr,
Tu arunci cu mâl de baltă în petalele de nufăr,
Promovezi neînțelegeri, certuri mari între partide,
Pui pe eșafod răbdarea și conduci prin legi stupide.

Însă gata… nu mai merge… azi mi-am luat un lacăt mare
Pentru ușa minții mele, am umblat și la zăvoare…
Ce crezi tu? Stai fără grijă fără să plătești chirie
Și fără să-ți cer eu asta, mă îndopi cu teorie.

Gata!… Caută-ți de astăzi altă gazdă primitoare
Eu m-am săturat de tine până dincolo de soare…
Du-te, du-te spre pustie… ia-ți cu tine și-avocatul,
Du-te călărind pe țapul ce simboliza păcatul.

Nu vreau nici în amintire să te țin cât mai am vreme,
Vreau să șterg din fila vieții ale tale teoreme
Las deschisă doar spre ceruri ușa gândurilor mele
Pentru că aștept un Rege ce-o să vină dintre stele.

De la El îmi umplu vadra de acum spre înainte,
Și în locul tău vreau Duhul, Duhul Sfânt… și ține minte
Sunt prieten cu Acela care face numai bine…
Să nu-ncerci vreo șmecherie… Eu m-am lepădat de tine!

Alex D Jercan 31.08.17

FRUNZA VERDE… DE ORICARE

 

Inundație de verde
Peste crânguri și ogoare…
Dumnezeu vrea să dezmierde
Un pământ care se pierde
În umbre crepusculare.

Flori bogat înmiresmate,
Liliac și lăcrămioare,
Lalele încondeiate,
Panseluțe-n mov pictate…
Toate râd frumos în soare.

Bulgărași de păpădie
Potopesc poieni întinse…
Se deschid ferestre-n vie:
Cucul cântă rapsodie
Pentru inimile-aprinse.

Frunzele din ram fac semne
Fluturând sub adiere,
Parcă vor să te îndemne
Să-nțelegi ce vrea să-nsemne
Frumoasa reînviere…

Vezi cum timpul se disipă?
Înțelegi corect solia?
Nu mai pierde nici o clipă,
Stai la Tatăl sub aripă
Și vei moșteni vecia…

Alex D Jercan 27.04.17

CONFUZIE

 

Sunt confuz… Nu prea pot în credință să cresc…
Uneori urc ușor, alteori mă opresc…
Ani la rând am slujit, știu Scripturi pe de rost
Doar că încă mai pierd timpul mort… contra cost.

Trebuia să ajung undeva… știu precis,
Dar ceva, cineva mi-a furat părți din vis…
E târziu, sunt pe drum, încă merg spre mai sus
Însă văd că-i târziu, soarele-i spre apus…

Unde-am stat? Ce-am făcut, cum de n-am fost atent?
De la ce am lipsit de-am rămas corigent?
La citit am fost bun, filantrop am mai fost,
Am ținut, evident uneori, câte-un post…

De luptat, am luptat… A, cu cine? Cu ei…
Cu acei care-au pus piedici pașilor mei;
De răspuns? Am răspuns câte-o dată-n răspăr
Însă palme n-am dat și n-am tras nici de păr…

La biserică-am fost chiar și la-mpărtășit…
Am lipsit uneori că eram cam răcit…
Dar așa per-total am răspuns pozitiv
N-am urât ca Haman, n-am gândit negativ…

De aceea nu pot să-nțeleg de ce eu,
Care-n viață-am slujit numai un Dumnezeu…
De ce eu ce-am trăit, ani la rând, ascultând,
Stau afară și-aștept amărât, tremurând…

De ce ușa stă fix, nemișcată, de bat,
De ce-mi zice un gând: „Păi nu vezi? E-ncuiat!…”
Uite, candela mea este ștearsă de praf
Și am mers recitând Psalmi frumoși din Asaf…

Sunt aici, chiar aici, am ajuns la palat..
Am crezut că precis sunt și eu invitat,
Doamne, spune-mi te rog, nu sunt eu al Tău fiu?
Îmi răspunde un glas: „Ai sosit prea târziu!…”
………………………………………………………………….
Nu știu dacă pricepi ce doresc să-ți transmit,
Nu știu dacă-nțelegi că nu-i timp de „răcit”…
Frate drag, dacă vrei să fii-n ceruri prezent,
La să Duhul cel Sfânt să te schimbe urgent!…

Alex D Jercan 19.03.17

VINE DIN NOU PRIMAVARA

 

Vine din nou
Să ne-amintească de soare…
Jos pe platou
Iarba cea crudă răsare…
Lângă canal
Se tot sfădesc două rațe
Și-un mic podbal
Ține o lampă în brațe.

Razele-ajung
Iar să ne intre în casă,
Oful cel lung
Fuge, nu ne mai apasă,
Mângâie blând
Raza ce-n inimi adie
Și rând pe rând
Florile-n gânduri învie.

Lângă izvor
Crește din nou păpădie,
Mierla cu spor
Cântă o doină prin vie,
Mulți ghiocei
Ne povestesc dezrobirea
Iar pe alei
Iarăși se plimbă iubirea.

Domnul cel Sfânt
Iar ne vorbește prin iarbă
Când în pământ
Viața începe să fiarbă…
Hai s-ascultăm
Cum ce-a fost mort se trezește,
Să ne-nchinăm
Celui ce-atât ne iubește…

Alex D Jercan 06.03.17

CE MULT M-AI IUBIT

 

Nu ai plecat chiar de-am ratat chemarea
Și n-am răspuns așa cum ți-ai dorit
Ai așteptat, știind că așteptarea
Va fi cu rod… Ah, ce mult m-ai iubit!…
Ai plâns discret, o…, pentru-a câta oară,
Și ai oftat din greu și Te-ai rugat,
Ipocrizia mea avea să doară…
Eu te-am rănit iar Tu… m-ai așteptat…

De ce ai fost așa de bun cu mine?
Ce ai văzut în vasul meu mizer?
Pe când, să Îți răspund, mi-era rușine
Tu mă scriai în cartea Ta în cer…
Când încă mai slujeam pe lângă cocini
Mă ocroteai cu brațul de tribun
Și-mi ofereai apartament și ocini
Ca unui fiu ascultător și bun.

N-aș fi gândit să am așa favoare,
Tu m-ai creat iar eu m-am depărtat…
Nu îndrăzneam să vin să cer iertare
Crezând că sunt ratat și condamnat…
Nu sunt în stare… nu găsesc cuvinte
Să pot iubirea Ta să definesc …
Tot ce îmi vine, pe moment, în minte
Sunt doar trei vorbe: „Doamne Te Iubesc!”

Alex D Jercan 18.01.17