DAMA ALBĂ

 

Am văzut-o sus pe munte
Fluturând drapel de gheață,
Tâmplele-i erau cărunte
Și era albă la față…

A ținut să spună tare
C-o să vină cu-anvergură
Și-o să tragă peste soare
Un scut de anti-căldură.

A ținut să se arate,
Să ne facă semn din mână,
Să-nțelegem că chiar poate
Să vină-ntr-o săptămână.

A trimis și câțiva fluturi
Mici și fără aripioare…
Să te plângi sau să te bucuri
Pentru-această întâmplare?

Frigul… vai, fărădelege!…
Albul însă e-o minune
Pe care o înțelege
Sănătoasa rațiune.

Geru-atacă la picioare
Și lovește sub centură,
Joacă la intimidare
Furând din temperatură.

Dar dincolo de zăpadă,
De înghețul ce lovește
Oricine poate să vadă
Mâna ce ne mântuiește.

Ea-nverzește iară țara
Și-ajută raza să crească,
Și trimite primăvara
Pământească și cerească…

Slavă Ție, Doamne Mare
Pentru-atâtea lecții bune…
Peste gândul care doare,
Toarnă Tu înțelepciune…

Alex D Jercan 15.11.18

Reclame

SUPORTĂM ȘI GATA…

 

Robinetul s-a deschis,
Toamna varsă lacrimi
Nu mă mir și știu precis:
Vor urma și patimi.

Toamna chiar și-a rezervat
Un bilet plecare,
Rolul ei s-a terminat
Cam rapid și-o doare.

Parcă nici n-a apucat
Psalmii să-și recite
Că deja s-au anunțat
Zile-nzăpezite…

Ce să-i faci, toamna pe-aici
Ține doar o lună…
Și-apoi dorul de urzici
O să ne răpună…

Dar avem un cod moral,
Suportăm și gata,
Scoatem iar la interval
Mătura, lopata…

Vine iarna? Treaba ei,
Pârtie vom face,
Vom visa la ghiocei
De sub promoroace…

Tot așa vom proceda
Și cu iarna vieții:
Răbdători vom aștepta
Zorii dimineții…

Alex D Jercan 13.11.18

LECȚII DE TOAMNĂ

 

Stau ogoare-abandonate…
Seceta e la catedră,
Bălăriile uscate
Dau emoție funebră.

Ceața albă, neînvinsă,
Încearcă să umple scena
Unde toamna cea distinsă
Și-a uitat, din grabă, trena.

Soarele se străduiește
Să privească pe fereastră
Semn că Dumnezeu iubește
Rătăcita cea albastră.

Meditez la ce se vede
Și-un fior îmi dă târcoale…
Omenirea nu prea crede
Profeții fundamentale.

Lecțiile din natură,
Ne-nțelese și uitate,
Ca și cele din Scriptură
Stau la coș abandonate.

În zadar strigă copacul,
Cel rămas fără veșminte…
Mersul lumii, ca și racul,
Dă-napoi nu înainte.

Și mă-ntreb: Cât să mai facă
Dumnezeu milostivire?
Cât oare o să mai zacă,
Harul, peste omenire?

Câte frunze-n cimitire,
Câte lacrimi, câtă ceață,
Câte lecții de iubire
Cu sugestii către viață?

Numai El, doar Domnul știe
Ce stă-n clipa următoare…
Scriptura nu-i parodie
Ci răspuns la întrebare…

Cine vrea poate să știe,
Dacă vrea, ce să aleagă…
Dumnezeu să-ți dea și ție
Veșnicia Lui întreagă…

Alex D Jercan 11.11.18

TĂCEREA FRUNZELOR

 

Au căzut și s-au uscat
Simplu, pe cărare…
M-am oprit îngândurat
Sub o întrebare…
Ce să-nvăț din drama lor,
Din a lor tăcere?
Totul este trecător,
Suntem o părere…

Mai întâi înmugurim,
Simplu, primăvara,
Ne deschidem, înverzim,
Stăm cât ține vara
Și apoi încet, încet
Ruginim și-apatici
Sub o pană de poet
Ne trezim ostatici.

Lăsăm ramura să stea
Tristă, despuiată…
Oare se va mai putea
Să-nverzim vreodată?
Mulți se-ntreabă și nu știu
Ce răspuns să spună…
Sper că nu e prea târziu
Pentru-o veste bună:

Cel care-a creat un pom
Într-o dimineață
E același ce pe om
L-a adus la viață,
Dacă pomu-n primăveri
Capătă culoare,
Frunză verde până ieri,
Ai o șansă mare…

Toate vin la vremea lor
După legi senine,
Soarta frunzelor ce mor
Stă în mâini divine…
Frunză care tremuri azi,
Speră, nu te pierde,
Roagă-te și n-ai să cazi…
Vei rămâne verde.

Creatorul are-n cer
Multă clorofilă,
El te apără de ger
Pentru că-I e milă…
Stai în noapte-n palma Lui
Până dimineața…
Mare-i harul Domnului…
Crezi!… El este viața!…

Alex D Jercan 29.10 2018

CÂND VEI VENI?

 

Am obosit în lunga-mi așteptare…
S-a împlinit Scriptura „ca la carte”,
O filă-a mai rămas să strige tare
Că lupta e pe viață și pe moarte.

Te chem să vii când negura apasă
Și norul mă-nfășoară și mă strânge…
E-așa puternic dorul meu de casă
Că lira-n suflet, tulburată, plânge…

În inimă, pe vale, plouă-ntruna
Pâraiele curg zilnic cu grăbire,
Pe crengi de suflet frunze? Numai una
A mai rămas ca simplă amintire…

Și au plecat de mult ciripitorii
Cu rol de cântec despre biruință,
Au mai rămas în urmă trecătorii
Ce duc cu ei poveri de suferință.

Poate că va mai fi o primăvară…
Nu știu cât timp de har mai lași să fie,
Știu doar că ai promis o nouă țară
Cu primăvară pentru veșnicie.

Și-aștept… că așteptarea-i mod de viață,
Cu ea am colindat în pribegie,
În drumul meu spre ape și verdeață
Spre ziua evadării din robie.

Mai tună câte-o dată foarte tare
De parcă se răstoarnă toată zarea
Și mă frământ ca apa-n estuare…
Când vei veni? Aceasta-i întrebarea…

Alex D Jercan

MĂ OPRESC ZI DE ZI

 

Mă opresc să admir al iubirii tablou…
Din iubire îmi faci zi de zi un cadou,
Fie frunze zburând, fie cer bleu ciel
Fie vânt fluturând al speranței drapel.

Zi de zi îmi dai har să aleg, să gândesc,
Să-nțeleg mai profund ce trăiesc, ce iubesc…
De-am plecat m-ai chemat, de-am venit m-ai primit,
M-ai iertat când pripit Te-am uitat și-am greșit.

Ce iubire!… Nu pot să pricep tot ce faci…
Uneori îmi vorbești, alteori strig și taci
Însă văd lămurit în tăceri și răspuns
Că secretul-succes nu-i de mine ascuns.

M-ai adus pe pământ cu un scop și mi-e clar
Tu dorești să-mi oferi fericirea în dar…
Sunt aici să ajut pe acei care vor
Să învețe și ei despre nor, despre zbor…

Sunt aici, cum am spus, să privesc, să admir
Prețul scump, jertfa Ta parfumată cu mir
Și apoi să vorbesc despre viață și har
Celor care nu știu cum a fost la calvar.

Zi de zi mă răsfeți cu parabole noi,
Îmi vorbești și mă-nveți cum să scap de noroi…
Doamne bun, Te ador și Te-aștept să revii,
Vreau cu Tine să fiu și aici și-n vecii…

Alex D Jercan 25.10.18

SUNT DOAR UN OM

 

Sunt doar un om cu viața limitată,
Sunt trecător prin valea prăfuită
Dar în această lume agitată
Eu port un dor de patria iubită.

N-am merite, medalii, stele-n frunte,
N-am chipul pe bancnote sau monede,
Sunt doar un om cu tâmplele cărunte
Ce crede-n visul care nu se vede.

Sunt un orfan… părinții-s duși din lume,
S-au strâns într-un sertar pentru odihnă
Și marea-n suflet urlă, face spume
Și nu-mi dă voie să gândesc în tihnă.

Dar… am aflat recent că nu sunt singur,
Că am în ceruri sus un Bun Părinte,
Cu El alături drumul este sigur
Și dac-L strig precis că ia aminte.

Așa că gata… am și eu un nume,
Identitate… Nu-mi ziceți „orfanul”,
Nu-mi scrieți cronici, elegii postume…
Mă ține-n brațe chiar… Galileanul.

Alex D Jercan 21.10.18

POVESTE?

 

Încă puțin și va veni pe vale
Pe dealuri, pe la munte, la câmpie…
De la o vreme simt că dă târcoale…
Va fi spectacol după-a ei regie.

Și va lovi mortal în clorofilă,
Se va albi pământul tot la față…
De felul ei, ea nu știe de milă
Și când apare, tot, în jur, îngheață.

Întotdeauna cară în bagaje
Colindul ce încântă corifeii…
Ca faraonii muți în sarcofage
Vor sta în hibernare ghioceii.

O pătură mai cară totdeauna,
Albă și rece, ca învelitoare…
De va veni și-o să-ți înghețe mâna
Să-ți amintești de-a mea avertizare.

Și va veni… O știe lumea toată…
Deja începe ca să dea din coate…
Nu-i o minciună, e adevărată,
Nu-i o părere, e-o realitate.

Ceva mă doare însă… Nu e gerul
Ci tot ce promovează ageamiii:
Anume că pământul nou și cerul
Ar fi poveste de-adormit copiii…

Alex D Jercan 18.10.18

PE ZI CE TRECE

 

Pe zi ce trece sunt tot mai aproape
De Țara mea, de marele final,
Durerea și-ar dor să mă îngroape,
Speranța însă-mi cântă matinal.

Îngrijorarea încă dă târcoale
Ca o leoaică fără căpătâi
Dar umbra crucii tot îmi iese-n cale
Și-mi amintește dragostea dintâi.

Trec anotimpuri către veșnicie
În rând cu ele trec și eu oftând
Însă visând la ce va fi să fie
Îmi duc povara simplu și cântând.

Cad stele, frunze, ghinde și castane,
Cad oameni rând pe rând… ce dureros…
Eu știu că-n cer se pregătesc coroane
Pentru un viitor super-frumos.

Și acest gând mă face mai puternic,
Mult mai atent cu clipa ce-a rămas
Și lupt să ies din mediul machiavelic
Privind la Tine și privind la ceas.

Puțin a mai rămas… și scrie-n Carte
Că timpul vieții este prețios…
O, Doamne Tată, fă-mi și mie parte
De-a fi, pe veci, prieten cu Hristos…

Alex D Jercan 17.10.18

UNDE NATURA NU MOARE

 

Stau și privesc
Frunzele moarte pe stradă,
Mărul domnesc
S-a dezbrăcat în livadă…
Nucul din plai
N-are sărmanul veșminte,
Uscatul pai
Suferă fără cuvinte.

Mierla-n altoi
Și-a isprăvit partitura,
Ceața-n zăvoi
Parcă întrece măsura,
Vântul de nord
Aduce ger prea din vreme,
Și în fiord
Marea se zbate și geme.

Norii se strâng
Ca pentru miting în piață,
Mai jos în crâng
Strigă puternic o rață…
Melancolii
Stau așteptând la intrare
Și elegii
Vin și cerșesc lăcrămioare.

Doamne, aștept
Să se-mplinească Scriptura…
Pe drumul drept
Îmi voi cânta uvertura,
Mi-ai oferit
Suport ales din cuvinte
Și-s mulțumit
Că mă înveți lucruri sfinte.

Mă reculeg
Și-mi pun speranța în bine,
Inima-mi leg
De crucea Ta și de Tine,
Vreau să ajung
Unde natura nu moare…
N-am să mai plâng,
Tu mi-ai promis sărbătoare…

Alex D Jercan 15.10.18