ÎŢI AMINTEŞTI?

Retrospectivă la copilărie

-Îţi aminteşti?… În al genezei prag
Nici nu puteai rămâne în picioare…
De fusta mamei, ca de un toiag,
Te agăţai, s-arăţi ca un om mare.

-Te ridicai… dar de păşit… ce chin!
Că aşa e la început de viaţă…
De încercai un pas, măcar puţin,
Te răsturnai ca un boboc de raţă.

-Şi-n lumea de cuvinte… ce podoabe!…
Îţi aminteşti?… ce har nestăvilit!
Zi după zi am tot cules silabe
Până când, într-o zi, am reuşit!

-Apoi, de biberon… ce tragedie!…
Cu greu ne-am despărţit, pe-al vieţii drum,
Văitându-ne: O, Doamne, ce prostie,
Să iei unui copil ce-are mai bun…

-Da, şi-ar mai fi ceva… de degeţel…
Îţi aminteşti? Aşa-l iubeam de tare!
Ce, ai uitat? A, te jenezi niţel
Că râde cineva din adunare…

-A, nu deloc… nu-i o nenorocire…
Toţi am făcut la fel, nu-i ruşinos…
Eu te întreb cu drag de amintire:
Iţi aminteşti când ne-ncălţam pe dos?

-Îţi aminteşti de prima ta păpuşă,
Pe care-o coafai, folosind clama?
De vremea când, şireţi, pe după uşă,
Ne ascundeam s-o speriem pe mama?

-De prima cană spartă, primul ţel
Şi câte ar mai fi de amintit!…
Dar timpul trece şi ne ia cu el
Şi ne trezim că am încărunţi!…

Opriţi-vă! Acum este momentul
Să ne unim la bine şi la greu!
Da, totul trece… dar avem prezentul!
Slăvit să fie Bunul Dumnezeu!

Alex D Jercan

Reclame

SERTARUL DIN MINTE

 

Am un sertar în minte… unul mare…
Țin amintiri în el… Îmi face bine
Ca uneori în drum spre-albastra zare
Să-mi amintesc prin câte-ai fost cu mine.

La bine și la greu… senin, furtună,
Ai fost acolo sprijinindu-mi mersul,
De mână m-ai ținut și împreună
Am savurat și lacrima și versul…

Îmi amintesc, de pildă, acea noapte
În care-am adormit ținând volanul…
Cel rău a vrut din luptă a mă scoate
Dar Tu nu i-ai permis să-Ți strice planul.

Îmi amintesc când părăsit de rude,
Pentru că Te-am ales să-mi fi aproape,
Tu ai venit să-mi ștergi genele ude
Și n-ai lăsat tristețea să mă-ngroape.

Când mi-au plecat părinții de acasă
Lăsând în urmă dor și elegie
Mi-ai arătat că mă-nțelegi, că-Ți pasă
Și mi-ai vorbit, cu drag, de veșnicie.

Sunt multe amintiri… sertaru-i mare,
Acolo-i viața mea-n miniatură…
Sunt amintiri frumoase ori amare
Dar toate-au fost și-mi sunt de-nvățătură.

Sunt sigur că se poate, da, se poate
Cu Tine să ajung la fericire…
Îți mulțumesc Părinte pentru toate
Numelui Tău onoare și mărire…

Alex D Jercan 12.08.18

TABLOU DE VARĂ

 

Pe-o albă pânză, astăzi, Creatorul
A desenat cu drag o zi de vară…
Mai mult albastru, gri puțin… că norul 
A zăbovit destul, până aseară.

Un soare zâmbitor a pus pe boltă,
Apoi a răsturnat cu-ndestulare
Un galben auriu peste recoltă
Și-un incolor a picurat în mare.

A pus în frunze multă clorofilă
Și în grădina binecuvântată
Acolo undeva, pe o movilă,
A desenat o roză și-o mușcată.

Și în palatul zilei lungi de vară
A pus regina nopții să se-ntindă
Ca dacă ieși pe înserat afară,
Parfumul minunat să te surprindă…

A desenat o stâncă și izvorul…
Apoi pe El, stând și-așteptând în poartă…
O, ce tablou… Desigur Creatorul
Poate să facă opere de artă…

Alex D Jercan 10.08.18

 IZVOR DE BUCURIE

 

Tu ești izvorul meu de bucurie
De-aceea merg cântând pe-ngusta cale,
Nu mă mai tem de noapte, de urgie
Că joc în rolul unei vieți reale.

Nu vise fanteziste, nu doar show-uri,
Nu sărbători păgâne, saturnalii,
Nici deplasare-n ceață prin birouri
Ci viață, prin Duh Sfânt, ca la Rusalii.

Cu Tine-n gând mi-e viața mai ușoară…
La umbra crucii Tale de-mi las chinul,
De-mi las acolo ruga mea de seară,
Instantaneu, dispare tot suspinul.

Nimic din lumea asta trecătoare
Nu m-a scăpat de vină, de păcate,
Nu mi-a adus divina vindecare,
Doar Tu… Tu când apari mi-aduci de toate.

Merg intonând un imn de libertate…
În toate voia Ta mereu să fie;
Îți mulțumesc pentru greșeli iertate…
Tu ești izvorul meu de bucurie!..

Alex D Jercan 09.08.18

TU EȘTI SENZAȚIA DE BINE

 

Nici astăzi n-am uitat de Tine…
În gândul meu ești primul care
Îmi dă senzația de bine,
De împlinire, de iertare.

Ești pacea mea, însuflețire,
Ești bucuria dimineții,
Pedagogie și iubire
Și oportunitatea vieții.

Nu pot să Te mai las de-o parte
Ca pe-o propunere confuză…
Pe-aici și dincolo de moarte
Îmi vei fi sfântă călăuză.

Nu-i altă cale de ieșire…
Plăcerea nu mă motivează
Doar emblematica-Ți iubire
E singura ce mă salvează.

De-aceea cânt nemărginirea
Din dragostea mântuitoare,
Cânt frumusețea Ta, jertfirea
Care m-a scos din închisoare.

N-am merite… sunt doar țărână,
Efemeridă pieritoare…
Îți mulțumesc!… M-ai prins de mână
Și m-ai cules ca pe o floare.

Alex D Jercan

AH, PRIVIREA… (Ps. 73: 3-12)

 

Doamne când privesc la altul parcă simt așa o ciudă…
Eu mereu tot cu probleme, eu trudesc, el n-are trudă…
Eu în orice zi din viață pun pe rană alifie,
Pe el nu îl doare capul, El e tot în veselie…

Uite, ce spuneam? El are curtea plină de avere,
Casă mare și piscină… Eu? Am parte de durere…
Nu-nțeleg… de ce-i dai Doamne atâtea lucruri luxoase
Iar pe mine mă lași pradă depresiei anxioase?

El mulți bani… nu știu de unde… Eu căruță, el mașină…
El ogoare nesfârșite, eu un petic de grădină…
Parcă nu-i corectă treaba și sincer m-apucă greața:
El director de uzină, eu, „hei rup” pe toată viața…

De la Tine cum se vede? Nu e asta nedreptate?
Eu am coatele tocite, el are conturi umflate…
Are așa mulți prieteni… stau la chefuri, la taclale
Pe când eu?… Cine să-mi fie amic, dacă n-am parale?

Și-ar mai fi ceva… văd zilnic în ograda cea vecină
Cum distinsa fericire vine cu desaga plină…
Și îmi vine-așa o ciudă însă… lasă, că nu-i bine…
Decât să privesc la altul mai bine privesc la Tine…

(Și-acum:)

Doamne, când privesc la Tine… se schimbă întreg tabloul…
Eu măcar am o speranță… El e vechiul, eu sunt noul…
El nu ia nimic dincolo, îi rămâne numai plânsul…
Eu? Am o comoară-n ceruri dacă… nu poftesc la dânsul.

Alex D Jercan

Și dacă e să spun LA REVEDERE

 

Și dacă e să spun LA REVEDERE
Și să suspin cumva la despărțire,
E pentru că chiar inima îmi cere
În timp ce-și umple golul cu durere
Și pune în sertar o amintire.

Dacă sub geană lacrima se strânge
Și-n suflet se stârnește vreo furtună
E pentru că relația se frânge…
Vom fi frați în Hristos, prin al Lui sânge,
Dar nu vom mai purcede împreună.

Deci e normal să flutur o batistă
Sau să mi-o pun pe pleoape mai apoi…
Și sub bagheta creaționistă
Să trec în sfera documentaristă
Tot ce-am trăit câți ani am fost cu voi.

Eben-Ezerul poate fi marcat
Cu jertfa rugii, psalmi pentru Isus…
În carul biruinței ne-a purtat
Păstorul Bun și Preot și-Împărat
Chiar dacă am trăit la „preț redus…”

O porție de viață împreună…
A fost un har pe care Dumnezeu
L-a pus ca să-l avem la îndemână
În vreme rea dar și în vreme bună,
Pe drum spre cer, la bine și la greu.

Acum se pune punct unei etape
Începe alta… Dumnezeu conduce…
El intervine, El o să ne scape,
Ne duce la pășune și la ape,
La Golgota și Ghetsimani, la cruce…

Și dacă e să spun LA REVEDERE
Și să suspin cumva la despărțire,
E pentru că chiar inima îmi cere,
În timp ce-și umple golul cu durere,
Ca să vă port pe veci în… amintire.

Alex D Jercan

 SĂ VINĂ FERICIREA

 

Să vină fericirea cea frumoasă
Cu-alaiul ei să-mi cânte din cimpoi
Și să dea buzna peste mine-n casă
Că n-am să sun la UNU, UNU, DOI.

Să vină și să doarmă-n pat la mine
Iar eu să fiu silit să dorm pe jos,
Să pună stăpânire pe vitrine…
N-am s-o reclam de gest fraudulos.

Să vină și să-mi umple dormitorul,
Chiar și cămara, cu-ale ei bagaje,
Și pivnița cea largă și pridvorul
Chiar și hambarul unde țin furaje.

Apoi surplusul poate da în stradă
Pornind ca avalanșa nesătulă,
Să vină toți vecinii ca s-o vadă
Și să culeagă toți, când e destulă.

Așa că dragii mei, să-i dați de știre
Când o vedeți… să-i spuneți c-o așteaptă
Un doritor de super-fericire
Cu inima bătând în partea dreaptă.

Cine sunt eu? Sun omul cu chitara
Și sunt îndrăgostit de flori, de cer…
Adresa mea e simplă și ușoară:
„Strada Speranței”, Unu, „la parter…”

Alex D Jercan 05.08.2018
(Thank you for your suggestion, my friend!)

CE VARĂ

 

Ce vară udă, tare chinuită,
Acoperită des de înnoptări…
În miez de ziuă, tristă, răvășită
De nori ce adresau interpelări…

Ce vară-ncercuită de plutoane
Cărând un „arsenal de protocol”,
De tunete și trăsnete și toane,
Amenințând cu ape și nămol.

Au plâns adesea florile-n grădină
Cu lacrimi albe, galbene sau roz
Și iarba a strigat după lumină
De sub povara mare de moloz.

Și pentru că era loc în ogradă
Au apărut, ciudat, și pe la noi
Tornadele să măture pe stradă
Al omenirii preferat gunoi.

Pe-aici, măcar, s-a aruncat cu apă,
În alte părți s-a aruncat cu foc…
Treziți-vă!… Pământul fuge, crapă…
Nu mai sperați în marele „noroc.”

Ce vară atacată de furtună
Cu pietre și cu vânturi de asalt…
Și-ar fi dorit să fie zână bună
Dar… fie voia Celui prea Înalt…

Alex D Jercan 04.08.18

RUGĂ DE SEARĂ

 

Dezleagă-mi lanțul și eliberează
Puterea-ncătușată’n neputință,
Când despărțirea vine și somează
Să pot avea răbdare și voință.

Să pot lupta cu vraja depărtării,
Cu chinul sufletesc… și dă-mi vigoare
Să nu mai fiu supus descurajării,
Să am succes în orice încercare.

Când singur printre valuri trag la rame
Și obosit amarnic caut malul
Alungă ispitirile infame
Să pot să îmi fructific idealul.

Să-mi urmăresc cu grijă interesul
Și ținta din priviri să nu dispară
Și de-mi voi scrie printre lacrimi versul
Iubirea de frumos să nu mă doară.

Primește-mi ruga… Vino, rupe lanțul
Ce-mi ține-ncătușată voia bună,
Vino și-ncheie repede bilanțul
Să fim o veșnicie împreună.

Alex D Jercan 03.08.18