E VREMEA…

 

E vremea să ne despărțim de ură…
Indiferența cronică ucide,
Păcatul sa-nmulțit peste măsură
Și suntem robi blestemelor aride.

Uscat e-ogorul și pământul crapă,
Țarina-n suflet suferă pustie,
În inimă nu sunt fântâni cu apă
Și nici miros de tei și iasomie.

Nelegiuirea capătă proporții,
Un Goliat din Gat, încins cu zale…
În fața lui cedăm și-avem emoții,
Curajul nostru e de trei parale.

Partide în partide… libertatea
Arde în dor de flacără albastră,
Biserici în biserici… demnitatea
Ne bate în obraz ca în fereastră.

„Camisa negra”, gândurile negre,
Doar lacrima e pură, limpezită,
Cât despre caracterele integre
Par o poveste nemaiauzită.

Nu se mai poate-așa… Redeșteptarea
Așteaptă lângă scenă, vrea să meargă
Să-și joace rolul… nu suportă starea
În care lumea zace ca pe targă.

Da, suntem robi blestemelor aride,
Păcatul sa-nmulțit peste măsură,
Indiferența cronică ucide,
E vremea să ne despărțim de ură…

Alex D Jercan 24.06.18

Reclame

STRIGĂT

 

Hei, fraților, lăsați-vă de rele,
Întoarceți-vă la Isus Hristos,
Pe portativul vieții puneți stele,
Citiți Scriptura și trăiți frumos.

Iubiți-vă dacă doriți iubire,
Iertați-vă dacă doriți iertat,
Că nu e un alt drum spre mântuire,
Isus Hristos e calea de urmat.

Dați vot de blam părerilor absurde
Și renunțați la stilul efemer,
Vă destupați urechile cam surde
Dacă doriți s-ajungeți sus în cer.

Dați la o parte vălul de pe pleoape,
Priviți la șansa care s-a ivit,
Cât încă moartea n-o să vă îngroape
Priviți la Domnul ce s-a răstignit.

Nu e mai bine s-ascultați Cuvântul,
Cuvântul vieții spus de Dumnezeu?
Nu mai trăiți după cum bate vântul,
Nici după datini ca un fariseu.

Veniți-vă, veniți-vă în fire
Cât încă mai există timp de har
Porniți pe calea către mântuire,
Nu ezitați și-o veți primi în dar.

Curând se-nchide poarta la cetate
Că vine noaptea unei mii de ani,
Grăbiți-vă cât încă se mai poate
Că veșnicia nu se ia cu bani.

V-așteaptă nemurirea mult visată,
Puțin din timp, puțin a mai rămas…
Treziți-vă, treziți-vă odată,
E fericirea voastră la un pas…

Alex D Jercan 23.06.18

OPRIȚI-VĂ

 

Opriți-vă, pentru o zi de tihnă,
Munca înnobilează dar e clar
Avem nevoie chiar și de odihnă,
Avem nevoie și de Sanctuar.

E lumea asta-n maraton pornită
Spre „nu se știe” sau spre „nicăieri”,
E-mbătrânită și e obosită
De-atâta alergat după averi.

Mulți ar lucra și ziua dar și noaptea,
Viața-i prea scurtă pentru-a lâncezi…
Păcat că cei mai mulți ignoră Cartea
Care vorbește despre-a șaptea zi.

Filozofia „Carpe Diem” face
Prăpăd în tinerime și adulți,
Pe unii clipa, poate-i satisface
Dar în credință sunt săraci, desculți.

Păi dacă-i zgomot mare pe planetă,
Și liniștea e dusă la muzeu,
Când egoismul sună din trompetă
Mai poți să Îl auzi pe Dumnezeu?

Opriți-vă și rezidiți altarul
Puneți pe el prinos de mulțumiri
Pentru Acel ce-a suportat calvarul…
Să fiți părtași „Celei mai mari iubiri.”

Alex D Jercan 22.06.18

 PLEDOARIA TATĂLUI

 

Rămâi aici și nu pleca departe…
De vei pleca eu am să plâng de dor,
Tu pentru mine ești ceva aparte,
Cum să te știu plecat? Mă înfior…

Te rog frumos să nu te duci de-acasă…
Ai tot ce vrei, cum să te-nstrăinezi?
Ai viață liniștită și frumoasă
De ce să pleci, nu vezi că mă-ntristezi?

De ce-ți ceri partea ta de moștenire?
Eu încă sunt aici și n-am murit…
Așteaptă… când va fi o despărțire
Atunci o vei avea de moștenit.

La ce îți zboară gândul? Care-i scopul
De vrei să pleci din raiul părintesc?
Ce cauți tu prin lumea rea, norocul?
Chiar nu-nțelegi, nu vezi cât te iubesc?

Norocul e-o iluzie deșartă,
Nu e un ideal, nu-i panaceu…
Din clipa-n care vei ieși pe poartă
Să-l cauți, Îl renegi pe Dumnezeu.

De-aceea te implor, rămâi cu mine
Și nu pleca prin lume peregrin…
Unde te duci nu o să-ți fie bine
Dar dacă vrei să pleci, nu te rețin…

Dar ține minte, dacă întâmplarea
O să-ți arunce haina în noroi
Să nu te înspăimânte depărtarea,
Te-aștept acasă… vino înapoi…

Alex D Jercan 21.06.18

INVITAȚIE

 

Prietene, hai să ieșim din noapte
Și să intrăm în ziua de apoi,
Să ne hrănim numai cu sfinte șoapte,
Să renunțăm la patima din noi.

Spre Dumnezeu să ne întoarcem fața,
Eroic să urcăm pe înălțimi
Și să trăim nostalgic dimineața
Cântând în cor cu mii de heruvimi.

Prietene, hai să uităm de rele,
Să încheiem războiul milenar,
În universul păcii, printre stele
Să ne-nchinăm cu toți în Sanctuar.

Ajunge cu minciuni sacerdotale,
Ajunge cu divorțul de Isus,
Să rupem lanțul urii colosale
Să renunțăm la a gândi redus.

Și de va fi să ne-amintim de toate
Acelea care-au fost și nu mai sunt
Să mulțumim Acelui care poate
Să scoată fericirea din mormânt.

Să ne-ntâlnim, să ne plimbăm pe-o zare
Cum ne-am plimba-n sezonul estival,
Pe undeva pe plajă lângă mare
Lăsând să ne atingă câte-un val.

Prietene, hai vino cât așteaptă
În poartă sus la cer un Dumnezeu
Să mergem fericiți pe calea dreaptă
Să fim doi îngeri pașnici, tu și eu…

Alex D Jercan 20.06.18

 TE-AM VISAT

 

Te-am visat… mergeai pe cale
Aplecat sub grea povară…
Oameni răi mergeau agale,
Farisei și haimanale
Și Te loveau cu ocară.

Erai Domnul, refuzatul…
Nu au vrut să Te primească…
Amăgiți de necuratul
Poporul și împăratul
Au pus să Te răstignească.

Nici ai Tăi n-au fost pe fază…
Având o credință mică
Și văzând cum aranjează
Crucea, oamenii de pază,
S-au ascuns și ei de frică.

Mama s-a ținut aproape
Și Maria din Magdala…
Când au fost să Te îngroape
Au adus fașe, prosoape
Și-au cărat lacrimi cu poala.

Ce durere, vai ce dramă
Să-Ți suporte tot supliciul…
Oare ce simte o mamă
Când vede gloata infamă,
Jertfa crucii, sacrificiul?

Te-am visat… mergeai pe cale
Hotărât, spre ținta pusă
Dar la deal și nu la vale…
Eu? Cad înspre laterale
Și n-am firea prea supusă…

Du-mă Tu spre înainte…
Uitând practici libertine
Să ating culmile sfinte
Și să țin mereu în minte
Dorul de a fi cu Tine.

Alex D Jercan 19.06.18

GÂND DE ASCENSIUNE

 

Zi de zi mergi către țintă, mai aproape de iubire,
Mai aproape de sfințirea strânsă în desăvârșire,
Fără plâns, deși te doare greutatea crucii tale,
Gândind că ajuns la capăt vei păși peste petale…

Dacă vrei să scapi de moarte și să nu mai simți durerea
Urcă, nu privi în urmă, leagă-ți de Hristos plăcerea…
Nu-i ușor să urci pe scara viselor patriarhale
Dar se merită efortul luptelor spirituale.

Raiul… iată visul care, a rămas centrul dorinței
Mii de ani, de la geneză, conturând rostul credinței,
Raiul, gând de mângâiere în momentele funebre
Și simbol de reușită-al Profețiilor celebre.

Te vor aștepta acolo bucurii ne-nchipuite:
Pomi cu fructe minunate fără frunze veștejite,
Animale îmblânzite, fără-apucături de fiară…
Nimic fără trebuință și nimic care să doară.

Nu poliție pe stradă, nu spital, nu cimitire
Nu biserici în biserici, terorism, nelegiuire,
Tribunale sau partide certându-se pe putere,
Și nici despărțiri amare fără nici o revedere.

Da, se merită, desigur, zi de zi să mergi spre țintă
Să urci treaptă după treaptă când Hristos te reprezintă…
Sfinții vor moșteni cerul… Biblia asta prevede…
Numai Dumnezeu creează raiul, pentru tine… crede!…

Alex D Jercan 17.06.18

ÎN ECHILIBRU

 

Vreau să rămân
În echilibru pe viață,
Te vreau Stăpân,
Să ne vedem față-n față…
Scrie-mi, Te rog,
Din când în când câte-o carte
Fi-mi dialog,
Dragoste fără de moarte.

Ține-mă treaz
Ca un străjer la hotare,
Când am necaz
Vino să-mi fi alinare…
Știu că Tu poți
Să mă ridici sus pe stâncă,
Poți să mă scoți
Din groapa cea mai adâncă.

De-am să Te strig
Știu că mereu vei răspunde
Am un câștig
Te voi găsi orișiunde,
M-ai cucerit
Dragostea Ta e reală
Ai suferit
Să mă absolvi de greșeală.

Doamne prea bun
Dă-mi Duhul Tău să mă-nvețe
Cum să adun
În caracter frumusețe…
Să fiu corect,
Un ucenic cumsecade
Și să n-accept
Filozofii retrograde.

Fi-mi dialog,
Dragoste fără de moarte,
Scrie-mi, Te rog,
Din când în când câte-o carte
Te vreau Stăpân,
Să ne vedem față-n față…
Vreau să rămân
În echilibru pe viață…

Alex D Jercan 18.06.18

DOAMNE, SLAVĂ ȚIE!

 

E căldură mare… dacă vine ploaie
E un semn de bine, solul o să-nmoaie…
Dumnezeu mai cerne din a Lui fereastră,
Binecuvântarea, peste lumea noastră.

Doar că lumea asta prea se-avântă’n rele,
Uită de minunea de mai sus de stele,
Strigă la necazuri: Doamne-ntinde mâna!
În rest, nepăsarea, ura e stăpâna…

Nu merităm ploaie, suntem prea apatici,
Nărăviți în rele, ipocriți, sălbatici,
Noi, ce-avem în suflet virus luciferic
Nu merităm soare ci doar întuneric.

Doar că mila-Ți mare ne atinge iară
Cu ploi iuți și calde, ca de zi de vară,
Pui pe cer și stele, când afară-i noapte
Și ne pui în poală și cireșe coapte.

Nu avem cuvinte să-Ți aducem slavă,
Muza noastră-i tristă, palidă, bolnavă…
Din vocabularul prins de sărăcie
Împletim trei vorbe: Doamne, slavă Ție!…

Alex D Jercan 14.06.18

PASTEL DE VARĂ

 

Cu frăguțe, cu cireșe,
cu vișine și căpșune
A sosit împodobită, 
frumoasă ca o minune…
În coroană și-a pus roze,
margarete și mușcată,
Flori de tei cu iz edenic
și cu miere parfumată.

Dintr-un frigider din munte
a pus gheață în izvoare
Și-n păduri și-a lăsat urma
cu umbră și cu răcoare,
A încurajat albina
să se ducă prin câmpie
Și-a trimis privighetoarea
să cânte o rapsodie.

A promis că ne oferă
vreo trei luni promițătoare
Cu vacanță și concedii
și cu… ochelari de soare,
O să mai aducă marfă:
legume autohtone,
Posibilități de selfie
și filmări, de sus, cu drone.

Și apoi, ce-o să mai fie
vom vedea ce-o da Stăpânul…
Deocamdată să ne ducem
în livezi să strângem fânul…
Să ne bucurăm de viață,
de frumos și de căldură…

PS
Dacă veți pleca la mare (munte)…
luați cu voi și o Scriptură…

Alex D Jercan 13.o6.2018