CURCUBEU

 

După ploaie şi furtună,
Pe când înverzea pământul,
Prins de har şi voie bună,
Albul, şi-ampărțit veşmântul…
Şapte fraţi, şapte culori
Apărură din lumină,
Semn că sunt stăpâni pe flori
Cei cu inima senină.

Cerul vast şi-a pus costumul
Cel albastru sideral
Iar marea şi-a strâns taifunul,
Strop cu strop şi val cu val…
Iar din curgerea luminii
Spre vameş şi fariseu,
Ca să pună punct ruşinii,
S-a născut un curcubeu.

Că bea apă din izvoare,
Că rezolvă o problemă,
Arcuirea lui spre soare
Ne aşează în dilemă…
Ce să fie? O pictură,
Brâu imens în serpentină
Sau o operă de artă
Cu inserţie divină?

Ce să fie? Poartă-n ceruri
Pentru cei martiri că Hus
Sau pe coala cea albastră,
Semnătura lui Isus?
Taina este deslegată
Dacă te opreşti la stop:
Curcubeu-i garanţia
Că nu va mai fi potop!

Curcubeul e răspunsul
Pe care-l dă Dumnezeu
Celor cu furtuni în suflet,
Fără nici un panaceu…
Va veni o vreme bună
Doar cu ploi de apă vie
Care n-o să mai apună:
Vremea pentru veşnicie!

Va veni un timp de aur
Când culorile minune
Nu vor mai sta în tezaur
Ci vor sta în rugăciune…
Roşu, oranj, galben, verde,
Albastru şi violet,
Pe indigo, nu-l vor pierde
Ci vor face iar buchet…

Doar că recreaţiunea
Va aduce alt tablou…
Vom vedea pe cer minunea:
Curcubeu născut din nou!…

Curcubeul mântuirii
În Edenul cel de sus,
Veţi fi voi, voi rodul crucii…
Curcubeu pentru Isus!

Jercan D Alex

Reclame

PARABOLĂ CU FRUNZE

 

Se-ndreaptă toamna spre maturitate,
Deja pictează în culori de vis…
Pe șevalet din frunze-adevărate
Creează un alt fel de paradis…

De unde-atâta măiestrie oare?
De unde se inspiră, din ce har?
Să fie toamna doar o întâmplare
Pusă de om, spontan, în calendar?

Sau toamna e-o parabolă divină
Trimisă-n dar de Domnul cu un scop:
Să fie sfetnic, de urât să țină
Celor ce vor să treacă de „prislop?”

De tine doar depinde… iei aminte
Sau intri in banalul infernal…
Toamna, vine și trece, ține minte,
Să n-o privești ce pe-un telejurnal…

Tomnaticul tablou are morală:
În fiecare an apare-n drum…
Privește fix… Dumnezeiasca școală
Îți pune-n față un ceresc album.

Să tragi foloase și învățăminte
Din tot acest tomnatic curcubeu,
Și mergi ca toamna, zilnic înainte,
Și joacă-ți rolul dat de Dumnezeu.

Alex D Jercan 20.09.18

PROFETUL LACRIMEI

 

Mai la vale de durere
Stă un om la rugăciune
Și-notând în lacrimi cere
Îndurare și putere
Să nu cadă în genune.

Viața lui e-o elegie,
Sufletu-i ca o vâltoare…
De o vreme nu mai știe
Ce-i aceea bucurie
Și nici zâmbet nu mai are.

Suferința, disperarea
S-au mutat la el în casă
Tot mai strâmtă-i este calea,
Tot întunecată zarea
Și necazul tot apasă.

Să se teamă de strânsoare?
Nu!.. suspină-n rugăciune…
El vrea-n țara lui și soare,
De-asta strigă cu ardoare
Să se-ntâmple o minune.

Tot mai crede, tot mai speră
Că el știe din Scriptură:
După negura severă
Domnu-aude și oferă
Dragoste fără măsură.

De atâta elegie
I-a pierit până și somnul,
Inima, de când se știe,
În poem și profeție
A bătut doar pentru Domnul.

Cum ar renunța de-odată
Văzând cum idolatria
Năvălește-n țara toată
Ca marea nemăsurată
Și-i ucide bucuria?

Nu se poate… el susține
Adevărul, că îi pasă,
Și vede în viziune
Cum un înger cu-n cărbune
A plecat deja de-acasă.…

Și atunci se liniștește…
Are Domnul grijă, are…
Încă, încă mai iubește
Și prin jertfă cucerește
Națiunile barbare.

Cu speranță-n devenire
El ia pana și hârtia
Șterge plânsul din privire
Și semnează spre-amintire:
Cu iubire… Ieremia!…

Alex D Jercan

LACRIMI STINSE

 

Mi-e inima plină de lacrimi
Cum soarele-i plin de căldură
Dar nu-mi mai e frică de patimi
De critică rea și cenzură.
Să bată durerea, să bată
Să-mi rupă și ușă și clanță,
Să fie și lungă și lată,
Voi fi-ncrezător în… Speranță.

Dușmanul cel negru cosește…
E încă-n putere și-njură…
Chiar dacă e-nvins tot lovește
În oameni, în timp, în natură…
Sub maldăre mari de tristețe
Plâng toți apăsații de vină
Visând ne-ncetat frumusețe,
Eden invadat de lumină…

Visând fericire eternă,
O lume cu stele în plete
Și fără drapele în bernă,
Și fără fisuri în perete…
Lovească de vrea Azazelul
În soare, în munte și mare,
Eu știu, din Scripturi, că doar Mielul
Învinge în marea-nfruntare.

Vor trece talazuri enorme
De vorbe, de intrigi ascunse,
Vor fi dimineți uniforme
Cu haine cernite și plânse…
Voi plânge sub planuri perfide
Dar Soarele meu, de departe,
Fereastră spre cer va deschide
Cum spune profetul în Carte.

Mi-e inima plină de lacrimi
Cum soarele-i plin de căldură
Dar nu-mi mai e frică de patimi
De critică rea și cenzură.
Să bată durerea, să bată
Să-mi rupă și ușă și clanță,
Să fie și lungă și lată,
Voi fi-ncrezător în… Speranță.

Alex D Jercan

UN PEDAGOG CU FRUNZE-N PLETE

 

Ca o distinsă domnișoară
Pășește toamna prin grădină
În timp ce-n iarbă, din vioară,
Un mic artist cântă-n surdină.

Emoția e-n toi extatic,
E show la scară planetară,
De-atât frumos un măr văratic
A înflorit a doua oară.

Brândușe împânzesc poiana,
Ninge cu frunze pe cărare,
Pe munte, lângă Sfânta Ana,
E lapoviță și ninsoare.

Începe fumul să răsară,
Semn că-i în sobă vâlvătaie,
Se umple raftul în cămară,
Nucile cad și se despoaie.

Albastrul n-are rândunele…
Ieri au plecat cu-n tren din gară
Lăsând în urmă bilețele
Cu dor de nouă primăvară.

Toamna cu galben zugrăvește,
Și cu petale violete…
Fii foarte-atent… azi îți vorbește
Un pedagog cu frunze-n plete…

Frumoasă-i cartea cu verdeață,
Cu file mari cât anotimpul,
Dumnezeirea ne învață
Să fim mai înțelepți cu… timpul!…

Alex D Jercan

 PUNERE ÎN GARDĂ

 

Va reveni… așa e scris în Carte…
Când a plecat de-aici așa a zis…
Spărgând tăcerea care ne desparte
Va reveni, fiți siguri… a promis…

Nu obosiți, vă rog, în așteptare,
Nu credeți aberații și minciuni,
Făgăduința e nemuritoare,
Vegheați și vă-narmați cu rugăciuni…

Nu vă lăsați credința de o parte
Și așteptați sperând dreptatea Lui
Că dincolo de chinuri și de moarte
Vă poartă numai harul Domnului.

Sunt vremuri grele, crize peste crize,
Boli galopante, viruși antrenați,
Sunt cozi la sânge și la analize
Iar frații cei de ieri nu mai sunt frați…

Da, se rezistă greu în așa vreme
Când unu și cu unu, nu fac doi,
Când bombardați cu false teoreme,
Frustrați, riscăm să fie „vai de noi!”

Nu stați ca vraja să vă turmenteze
Cu dragoste din mediul virtual…
V-așteaptă Domnul să vă-mbrățișeze…
V-așteaptă țărmul mării de cristal…

Alex D Jercan 10.09.18

VIS DE TOAMNĂ

 

Dinspre apus
Norii revin cu grăbire,
Vara s-a dus
Totu-i de-acum amintire,
Pomii pe rând
Îmbracă strai de paradă,
Eu stau oftând
Privind pe geam către stradă.

Văd cum din cer
Vin spre pământ stropi de ploaie,
Vântul stingher
Lunca de haine despoaie,
Pe portativ
Stă un șirag de mărgele,
Am un motiv
Să mă apropii de stele.

Nu, n-am să zbor
Încă n-am aripi să țină
Dar am un dor
Ce-i conturat cu lumină,
Îl leg de-o stea,
Îl pun la poștă și gata…
Prin ruga mea
Îl pot trimite la Tata.

Dorul din gând
Are-n Isus vindecare,
Simt rând pe rând
Cum neputința dispare,
Stau și veghez,
Simt cum speranța îmi crește
Și lăcrimez…
Domnul Isus mă iubește…

Alex D Jercan 08.09.18

 E TOAMNĂ IAR

 

A suflat din nou în goarnă
Doamna Toamnă
Și vara a dispărut,
Sub o tufă de sulfină
O albină
Sub povară a căzut.

Frunza toată se-nfioară,
Jos la moară
Un castan a-ngălbenit,
A strigat urgent apelul
Rândunelul
Că nu-i vreme de glumit.

Nu mai e concert în luncă,
Sus pe-o stâncă
Stă un corb ce-a obosit,
A rămas străjer să spună
Că se-adună
Norii dinspre răsărit.

În tabloul cel tomnatic
Și romantic
Intră ursul negreșit
Că la noi, mai pe la sate,
(Și-n „palate”),
Fiarele s-au înmulțit.

Nu mai pun în panoramă
Nici o dramă,
Vreau să fiu pozitivist,
Lumea noastră nu-i curată,
Doamne iartă,
Așa că sunt realist.

Pregătiți-vă cămara,
Cade seara
Peste lume, peste plai,
Vine Domnul să adune
„Spice bune”
Și să le așeze-n rai.

N-așteptați să treacă timpul,
Anotimpul,
C-o să fie tot mai greu,
Dac-aveți gând de rodire,
Mântuire
Vă dă Bunul DUMNEZEU!…

Alex D Jercan 07.09.18

JAF ÎN EDEN

 

Bat furtuni în Eden… Heruvimii-au plecat…
Pomul vieții s-a rupt sub poveri de păcat,
Poarta n-are țâțâni, jafu-i de nedescris…
Nici nu zici că a fost, pe pământ, Paradis…
Pălămidă și spini, relele se-nmulțesc,
Oamenii se urăsc, sub teroare trăiesc…
În acest areal deprimant, degradat,
Se târăște un șarpe de cer blestemat.

Omul e ruinat, e bolnav și cărunt,
Tot mai trist, mai sărac, în gândire mărunt…
Se trezește în zori, prinde secera-n mâini
Și trudește din greu pentru câteva pâini…
Eva naște dar… vai!.. Ce supliciu cumplit!
Are mari remușcări pentru că a greșit…
Mai privește spre rai… raiul însă-i pustiu…
Ar da timpu-înapoi însă e prea târziu.

Oboseală, dureri, bătături permanent…
De la masa de prânz Abel este absent…
Cain fuge-n păduri… Îl aleargă un val
Care-l vrea lapidat că a fost criminal…
Apar riduri pe frunți, ninge-n tâmple și-n gând…
Anii-aleargă de zor și apun rând pe rând,
Boala roade și ea, moartea n-are obraz,
Se așteaptă din cer un răspuns la necaz…

Doamne, spune, Te rog… cât mai e de-așteptat?
Cât mai este de plâns? Cât mai e de luptat?
„Vrăjmășie”, ai spus, că va fi în proces
„Între șarpe și Miel…” și avea-vom succes!…
………………………………………………………………….
Până când? Până când?… Vremea a tot trecut
Primii noștri părinți dup-un timp au tăcut…

Mielul Sfânt a învins când la cruce-a murit…
Când Adam va-nvia va fi prea-fericit…
Mai rămâne ca noi să-nvățăm din greșeli,
Și să ne vindecăm de vertij, de-amețeli…
Să obținem cu toți pașaportul de vis
Ca s-ajungem curând într-un nou paradis.

Alex D Jercan

GLAS DIN CRENGI ȘI DIN FLORI

 

Rând pe rând tot mai multe petale dispar
Fredonând imn frumos despre lume și har,
Povestind cum a fost în minunea de rai
Unde nu se murea și durere n-aveai…

Zi de zi Cineva predă lecții iubind,
Zi de zi Îl găsești printre flori povestind
Și o face cu drag, tot sperând să revii
La al Lui cabinet, să-ți dorești alifii…

Nu-i ușor… Alergarea se face plângând,
Uneori întrebând, alteori tremurând,
Piedici sunt peste tot, un dușman răzvrătit
Nu te vrea fericit, nu te vrea mântuit…

Viu portret colorat, glas din crengi și din flori…
Toamna lecții predă și-ți provoacă fiori,
Să te-oprești și-i de-ajuns… Toamna este un dar
În ea vezi cum Isus, Îți trimite-al Său har.

E destul să privești, să asculți mai atent
Glasul frunzei plutind, plânsu-i coexistent…
Tot ce vezi, ce auzi e-o chemare, să știi…
Vezi ce faci, ce alegi, ca să nu întârzii…

Alex D Jercan