PASTEL

 

Vântul pribeag
Urcă în iureș priporul,
Sus pe hogeag
Fumul își toarce fuiorul,
Gerul barbar
Bântuie lacul și iazul,
Sub felinar
Mierla își plânge necazul.

Într-un tufiș
Stau pițigoii la sfadă
Pe-acoperiș
Neaua continuă să cadă…
Trece-n cojoc
Iarna cu traista în spate,
Lemne pe foc
Pune doar cel care poate.

Lătrat de câini
Din când în când se aude,
Îngheț de mâini
Iriși cu genele ude…
Sufletul meu
Ar vrea să se dezmorțească,
Mă rog mereu
De-o rază să mă-ncălzească.

Ceața pe deal
Pare a fi o povară
Vântul penal
Suflă de-ncepe să doară,
Test hibernal…
Cine nu-l ia se-ofilește;
Testul final?
Îl ia doar cine iubește.

Nu-mpărățim
Lumea ce îmbătrânește…
Hai să iubim,
Cum Dumnezeu poruncește,
Să nu fim reci
Ca Polii, fără măsură,
Ci pentru veci
Să ne iubim cu… căldură.

Alex D Jercan 22.01.19

Reclame

SFÂNTA FERICIRE

 

Nu, fericirea nu-i o utopie…
Mulți n-o găsesc și-o caută departe…
Ce-i fericirea? Nimeni nu prea știe
Dar ea există, nu-i doar vis de noapte.

Și eu am căutat și caut încă…
Ce am aflat de-a lungul vieții mele?
Că fericirea șade pe o Stâncă
Și strigă către cei de pe șosele.

Dar nu prea sunt drumeți să ia aminte
Toți sunt grăbiți, toți sunt în căutare,
Caută unii până și-n morminte
Iar alții până dincolo de mare.

Sunt suflete ce-o caută în lucruri,
În bani, în eros, în destrăbălare,
Mulți apelează la diverse trucuri
Dar marea fericire nu apare.

Am mai aflat că Sfânta Fericire
Nu e deloc departe, e oriunde…
O poți descoperi lângă Iubire
Când adevărul biblic te pătrunde.

Eu m-am convins că în zadar se crede
Că fericirea e un vis frumos…
Prieteni, fericirea chiar se vede,
Că Sfânta Fericire e Hristos.

Alex D Jercan 21.01.19

SĂ NU CEDEZ

 

N-am să cedez ispitelor oculte,
N-am să renunț, în viața mea, la crez,
Tatăl din ceruri știe să m-asculte
Când sufăr pe nedrept și când oftez.

Nu am să mă opresc din alergare
Chiar dacă prin furtună e mai greu,
Mi-am prins dorința de ÎNAINTARE,
Curajul mi l-am prins de DUMNEZEU.

Sunt mulți ce nu-nțeleg cum de se face
Că nu mă-mbăt și nu fumez tutun,
De ce sunt totdeauna pentru pace,
De ce mă străduiesc să fiu mai bun.

Cum de nu văd că cei mai mulți coboară
De ce mă aflu zilnic „contra-sens”,
De ce-am legat de ceru-nalt o sfoară
Și-n timp ce urc, mă țin de ea intens.

Ei nu-nțeleg dar eu știu foarte bine:
Fără credința-n Dumnezeu nu pot
Să scap de vina grea și de rușine,
Să am la „adormire”antidot.

Sub veghea Celui Sfânt merg mai departe,
Spre visul meu de-o viață-naintez,
Spre țara mea de dincolo de moarte…
Ajută-mi Doamne bun să nu cedez.

Alex D Jercan 20.01.19

SĂ ÎNCEAPĂ VEȘNICIA

 

Simt o ușurare-n suflet când m-apropii de fântână
Și pe roata uriașă, meditând, mi-așez o mână…
Avem apă… e destulă, limpede și răcoroasă…
Alții n-au și stau la coadă pentru apă nămoloasă.

Când văd lanuri pieptănate cu țesala brizei verii
Și livezile în care fac promisiune merii,
Când văd tei ce parfumează și albine cărătoare
Îmi zic: Doamne, am și miere și parfum dar și culoare.

Când văd fluturi de zăpadă milioane, milioane,
Cum se-așează peste ramuri și-mpletesc albe coroane
Îmi zic: Doamne, câte daruri lași la îndemâna noastră,
Cât frumos, câtă splendoare… câmpul alb, bolta albastră.

În surghiunul ex-edenic ne-ai creat multe condiții
Doar, doar Ți-om aduce slavă, renunța-vom la ambiții…
Însă ce dezamăgire… Tu ne dai, noi tot departe
De-a Ta dragoste eternă, de Eden, de Sfânta Carte.

Multă binecuvântare peste noi… Cât? Cât timp oare
Vei mai da zăpadă, ploaie, după nori, zile cu soare…
Știu că ai răbdare multă dar mai știu că și răbdarea
Într-o zi va pune lacăt sigilând pe veci intrarea.

Harul Tău e-atât de mare cât distanța ce desparte
Cerul Tău de-această lume… Vai, suntem așa departe…
Maturizează-ne Tată, să vedem cât de aproape
E iubirea Ta supremă așteptând ca să ne scape.

Dă-ne har ca din adâncuri să ieșim la suprafață,
Fericirea să ne fie totdeauna mod de viață…
Fă-ne mai curând în stare să sfârșim cu pribegia
Să ne-ntoarcem toți acasă și să-nceapă veșnicia…

Alex D Jercan 13.01.19

ALB(Ă) CA ZĂPADA

 

Fluturi albi din cer coboară
Fără nici o parașută
Și îmbracă-n alb o țară
Printr-o luptă susținută.

Pana-ncepe a descrie
Imaginea răpitoare
Și transformă-n poezie
Frumusețea din ninsoare.

Iarna vine și se-așează
Pe scaunul de domnie
Și apoi cu sârg lucrează
Suferind de insomnie:

Face apa pod de gheață,
Pe câmp pune-nvelitoare…
Când te scoli de dimineață
Calci pe ea chiar la intrare.

Lopătezi, o scoți la stradă,
Pe răzoare în grădină,
Ea începe iar să cadă
Și din nou ai curtea plină.

Începe să desfășoare
Lecția ei înghețată…
Așa-i iarna… care-i oare
Morala anagramată?

Păi ar fi perseverența…
Nu se lasă, nu se lasă
Până când cu insistența
Nu te dă afar’ din casă.

Și-alte lecții mai servește:
Chiar rece peste măsură,
Pentru grâul crud ce crește,
Ține totuși de… căldură.

Apoi albul… ce culoare,
Mama celorlalte toate…
Albul, haina sclipitoare
Pentru Prinții din cetate.

Sunt destule… și sunt sigur:
Lecțiile prezentate
Pot fi ghid frumos, desigur,
Pentru suflete curate.

Mi-ar plăcea să știu că versul,
Prin metaforele-i pure,
Ți-a câștigat interesul
Pentru-a lua o hotărâre.

Îți doresc să zbori ca fulgul
Ce-ți vizitează ograda…
Să-ți ajute Demiurgul
S-ajungi alb ca și zăpada.

Alex D Jercan 12.01.19

ȘI TE MAI ROG…

 

Iubite Doamne, știu că sunt țărână
Un abur doar, o umbră pe pământ
Însă mă prind, ca pruncul, de-a Ta mână
Și-mi leg speranța de al Tău Cuvânt.

Nu mă avânt, risipitor, departe…
Parabola, o știu și vreau să pot,
În dorul meu de cer, de libertate
Să mă dau Ție… Ia-mă Tu pe tot.

Îngemănat cu voia Ta supremă,
Răscumpărat prin jertfă și iertat,
Sfințirea vreau să-mi fie ca emblemă,
Ca îngerii să fiu, imaculat.

Fă-mi Doamne bun suprema bucurie
Cu toți ai mei, curând să mă-ntâlnesc
Și împreună, pentru veșnicie,
Să locuim pe plaiul îngeresc.

Să fie casa, casă…, vatra, vatră,
Să fim toți cetățeni, nu rezidenți,
Cu rădăcina în aceeași piatră,
La pomul vieții zi de zi prezenți.

Și Te mai rog s-alungi această ceață
În care stăm plângând și așteptând…
Ajută Doamne visului de-o viață
Să se-mplinească tot, cât mai curând.

Alex D Jercan 10.01.19

UNDE-I DIFERENȚA?

 

N-avem spor, n-avem răbdare
Când apare-o încercare…
Dacă mintea e coruptă
Nu avem curaj în luptă.

Nu pricepem ce-i iubirea,
Cum arată mântuirea,
Avem minusuri barbare
La iertare și uitare…

Ne-agităm peste măsură
Dacă altul ne înjură
Dar servim cu „gingășie”
Porții de ipocrizie.

Ne văităm dacă ne doare…
Și dacă din întâmplare
Plouă mult sau nu mai plouă
Rupem liniștea în două.

Multe, multe și mărunte
Vin pe rând să ne înfrunte…
Noi răspundem din păcate
Cu insulte deocheate…

Unde-i linia trasată
Între noi și lumea toată?
Avem adevăru-n poală
Sau stăm toți n-aceeași oală?

Toți plătim firii simbrie…
Asta nu-i idolatrie?
Vom fi diferiți vreodată
Cum ne vrea cerescul Tată?

Domnul să ne dea putere…
Predicând prin caractere
Să-mpărțim prin lumea toată
Dragostea adevărată.

Alex D Jercan 09.01.19

SUB PALMA TA

 

Doare profund,
Doare și pasul și dorul…
Vreau să-mi ascund
Sub palma Ta viitorul;
Nu mai suport
Fața perfidă-a rușinii,
Vreau să-mi fac cort
Lângă izvorul luminii.

Vino să vezi
Zbuciumul meu sub sentință
Și să salvezi
Ce-a mai rămas din credință,
Mai dă-mi puțin
Harul de-a sta în picioare
Să pot să vin
Și să-Ți aduc închinare.

Dragostea mea,
Toată, e doar pentru Tine,
Chiar dacă-i rea
Împrejurarea cu mine,
Și îți promit
Să-Ți fiu loial pe cărare,
Știu că nu-i mit
Tot ce ai spus la plecare.

Te-aștept aici
Lângă bătrâna fântână
Să mă ridici
Și să pornim împreună
Spre un loc sfânt,
Spre minunată comoară,
Noul pământ
Să-mi fie patrie, țară.

Vei reveni,
Ne vom vedea față-n față
Și voi simți
Dragostea pură de viață,
Abia aștept
Să fiu prezent în vecie,
Domn înțelept
Slavă, mărire doar Ție…

Alex D Jercan 08.01.19

CE-A RĂMAS DIN HAR

 

Va veni o zi când se va strânge
Cerul tot cum strângi un pergament
Iar pământul, tremurând, va plânge
Acest uriaș eveniment.

Nu vor fi soluții la problemă
Cum n-au fost în vreme de potop,
Judecata sfântă și supremă
Va restrânge harul strop cu strop.

Ce vei face-n timpul strâmtorării,
Unde te vei duce să te-ascunzi?
Când sentința justă-a acuzării
Va fi dată, ce o să răspunzi?

O să vină marele-ntuneric
Mulți vor plânge-afară cu amar,
Jos în teatrul mare, luciferic,
Va sufla o fiară din șofar.

Te vei așeza cumva-n tribune
Sau vei sta sub aripi ocrotit,
Și ca un profet în viziune
Vei striga că totul s-a sfârșit?

Vei fugi la munți, către extreme
Căutând o peșteră mai sus?
Sau ferit de ură și blesteme
Vei slăvi prin cântec pe Isus?

Astăzi este vremea rezolvării,
Mâine poți să cauți în zadar…
Mâine o să plângă geana zării…
Folosește ce-a rămas din har…

Alex D Jercan 07.01.19

CU(VÂNT) ÎN BUZUNARE

Prima Duminică din an…
O zi ca orișicare…
Tot supărat, alergi în van
Cu vântu-n buzunare…

Acel făgaș spre faliment
Ce ispitește-ntruna
Stăruitor, efervescent
Îți face semn cu mâna.

Și ce-o să faci doar tu decizi,
Ai studiat eșecul…
E bine să te sinucizi?
Ai prefera înecul?

Nu, nu te îneca-n amar,
Nici în indiferență,
Alege-o zi din calendar
Și du-te la urgență…

Caută Medicul divin,
El știe ce te doare,
El nu-ți va da să bei pelin
Ci binecuvântare.

Rețeta Lui te va-ntări
Îți va reface mintea
Și sigur te va lămuri
Să-ți schimbi încălțămintea…

Traseul tău obișnuit,
Să-l lași urgent de-o parte,
Să poți fi și tu mântuit,
Eliberat de moarte.

Ce zici: Te-nscrii, ești de acord
Să lași povara ceții,
Să nu te mai îndrepți spre nord
Ci către zorii vieții?

Hai, hotărăște azi să lupți
Să schimbi ce se mai poate
Uită de idolii corupți
Și vino spre Cetate.

Te-așteaptă Tata să-ți aduci
De lacrima-i aminte…
De Căpățâna cu trei cruci
Și de-ale Lui cuvinte.

Te-așteaptă’n noul Canaan
Ca să îți șteargă plânsul…
Te rog să vii și-n acest an
Să stai mai lângă Dânsul…

Alex D Jercan 06.01.19